Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul preabunului și marelui Vlad voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei mele, lui Mogoș și fratelui său Nanciul și cu fiii lor, ca să le fie lor ocina de la Stănești, oricât a ținut Alăman, toată, pentru că le este veche și dreaptă ocină. Și după aceea, au întors lui Manea Vulparul 1 000 aspri pentru acea ocină, încât din zilele părintelui domniei mele Vlad voievod. Și domniei mele au dat un cal.

De aceea, le-am dat și domnia mea ca să le fie de ocină și de ohabă, lor și fiilor lor și nepoților și strănepoților lor. Și la ei prădalica să nu fie, ci să fie celor rămași ai lor. Și de nimeni neatins, după porunca domniei mele.

Martori: jupân Barbul Craiovescul și jupân Pîrvul și Cîrstian foști vornici și jupân Stroe mare vornic, jupân Staicu mare logofăt, Danciul comis, Bogdan spătar, Badea paharnic, Calotă vistier, Dragomir stolnic, Dragomir și Neagoe stratornici.

Și eu, scriitorul Sin, care am scris în cetatea de scaun Târgoviște, luna iunie 19 zile, în anul 7010 (1502).

Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.

Hrisov 19 iunie 1502

Arh. St. Buc., S. L., nr. 130 (Câmpulung, VIII/3). Orig. hârtie (31x22), pecete aplicată. Cu o traducere din 1842; altă traducere ibidem, ms. 204, f. 92v.