Marin Văcărelu este pasionat de folclor. A activat în echipa de dansuri populare şi divertisment încă din şcoala generală, de când avea 13 ani. Ulterior a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă Ploieşti, secţiunea dansuri populare, iar la Câmpulung-Muscel, acolo unde a lucrat o perioadă, a absolvit regie-actorie la Şcoala Populară de Artă din Piteşti. Peste tot unde a fost angajat, în Prahova şi Argeş, a făcut parte, întâi ca practicant şi mai apoi ca instructor, din formaţiile artistice de dansuri, grupuri vocale şi teatru pentru amatori. După 1990 s-a întors la Drajna, comuna sa natală. Aici însă nimeni nu mai stătea cu gândul la activităţi culturale. Oamenii erau preocupaţi de bani, de recuperarea pământurilor, de plecările peste graniţele ţării. O vreme s-a alăturat unor entuziaşti într-ale folclorului din Ceraşu, o comună aflată la vecinătatea cu Buzăul şi Braşovul, iar din 1994 a preluat, după un examen, funcţia de director al Căminului Cultural din Drajna.

Începuturile din 1994

La vremea respectivă căminele mai erau folosite pentru discoteci şi nunţi, iar primăriile nu păreau pregătite ori dispuse să investească în întreţinerea clădirilor. Din acest motiv, referindu-ne la toată ţara, multe dintre ele au căpătat alte destinaţii ori s-au desfiinţat. Nici vorbă aşadar de activităţi la Drajna. Marin Văcărelu mărturiseşte:

Începutul a fost greu, pe alocuri demoralizant. Oamenii aveau alte preocupări şi nimeni nu era atent la activitatea care să ducă o comunitate mai departe, peste ani, cu pecetea autenticităţii locului. După un timp, cu sprijinul unor colegi pasionaţi, coregraful Gică Radu şi corepetitorul Ion Rusu, am pus bazele Ansamblului folcloric «Poieniţa», alcătuit din copiii de la şcoală. Făceam dansuri, muzică populară şi muzică uşoară, deşi nu eram practic specializaţi în ceva anume. Tot în Drajna avem doi profesori, soţii Cioc, care au creat o şcoală de pictură. În aceste condiţii, prof. dr. Constantin Manolache, director pe atunci al Centrului Judeţean de Cultură Prahova, ne-a acordat sprijinul pentru a înfiinţa câteva clase externe ale Şcolii Populare de Artă Ploieşti, pentru secţiunile canto popular, dans popular, arte plastice şi arte vizuale. Nu greşesc dacă spun că la noi, la cămin, în general la Drajna, s-a creat în câţiva ani o efervescenţă în legătură cu activitatea culturală. spune Marin Văcărelu

Primăria, în subordinea căreia funcţionează căminul, s-a alăturat demersului artiştilor amatori puţin câte puţin. Astăzi autorităţile susţin cât de mult pot echipa care a devenit o emblemă a comunei.

Din dragoste de folclor, după 17 ani

Din 2011 Ansamblul „Poieniţa“ se modifică substanţial ca structură de vârstă, profesii şi exprimare: „Avem un colectiv format din 30 de persoane. O singură componentă are vârsta de 15 ani; restul membrilor se întind pe plaja de la 18 la 62 de ani. În formaţie activează cinci profesori, doi învăţători, patru studenţi, doi elevi, doi economişti, doi patroni de mici firme, doi funcţionari publici, doi mecanici etc. Avem şi şase familii, soţ şi soţie sau mame şi fiice, printre care mă număr şi eu, colegi la dansuri ori în grupul vocal. Insist asupra acestor aspecte pentru a se remarca faptul că «Poieniţa» este născută de data aceasta din dragoste. Noi toţi venim la ansamblu într-un soi de voluntariat, cu plăcerea neascunsă de a redescoperi zona, de a căuta obârşia munteanului, iar ea nu poate fi închipuită în afara cântului ţărănesc. Şi-am avut surpriza chiar şi acum să aducem la lumină nişte slove şi melodii pe care le-am găsit la veteranii comunei. Ne place să reprezentăm Prahova la festivalurile consacrate din ţară şi să spulberăm impresia că judeţul nu are cufărul lui de tradiţii. Iar rezultatul este încurajator: dansul şi cântecul din Muntenia impresionează, este savurat şi admirat oriunde mergem.“

„Poieniţa“ beneficiază de coordonarea calificată a coregrafului şi corepetitorului Dănuţ Săcuiu şi a profesoarelor de muzică Mariana Muşa – Trăscău şi Ioana Dan, cele care sunt, alături de alţi tineri, şi solistele echipei. Prima este câştigătoarea locului a III-lea la prima ediţie a Concursului „Tezaur folcloric – Moştenitorii“, deţine poate cea mai frumoasă voce tânără a Prahovei, dar este puţin vizibilă pe postul naţional TVR, deşi ar avea toate atributele – glas şi melodii vechi din Starchiojd, învăţate de la mama sa şi bătrânele satului – să fie prezentă în emisiuni folclorice de ţinută.

Succes muntenesc în Republica Moldova, Bihor, Dobrogea şi Mehedinţi

Cu acest grup de sufletişti şi iubitori de folclor autentic, Ansamblul „Poieniţa“ este invitat anual la Festivalul Minorităţilor Naţionale „Serbările Deltei“ de la Sulina, Zilele oraşului Ştei – Bihor, Festivalul Smochinelor de la Şviniţa – Mehedinţi. În 2013, la Festivalul de folclor Cânt şi dans Dobrogean de la Eforie Sud, formaţia din Drajna a fost răsplătită cu premiul al III-lea într-o competiţie la care au luat parte 28 de formaţii artistice profesioniste din 14 judeţe. La Zilele localităţii Chişcăreni din Republica Moldova dansatorii din Drajna au repurtat un succes remarcabil: „N-am să uit prea curând în ce fel extraordinar am fost primiţi şi ovaţionaţi după ce am evoluat în faţa fraţilor noştri de la Chişcăreni.“ Pe scenele din Prahova „Poieniţa“ este o prezenţă obişnuită, dar directorul Văcărelu face o selecţie a evenimentelor: „Noi nu avem sărbători folclorice ori competiţii consacrate în care Prahova şi partea aceasta din Muntenia să se prezinte lumii. De aceea am renunţat la cea mai mare parte a evenimentelor săteşti din localităţile Prahovei şi onorăm invitaţiile la festivaluri tematice din ţară. De inimă, normal, rămân Zilele comunei Drajna şi Festivalul Ţuicii din Vălenii de Munte.“

În afară de momentele artistice, succes face şi costumul specific Văii Teleajenului, cu fote în pliuri, în roşu şi negru ori în nuanţe de maro sau albastru, autentificate de specialişti ai Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova.

Maria Bogdan